Asa cum spuneam…am renuntat la viata de multi-nationala ca sa dau o sansa unei posibile cariere de antreprenor. O sa va spun mai tarziu cu ce ma ocup mai nou. Mai important acum mi se pare gestul in sine de a renunta la o “cariera sigura”  de 5 ani si ceva si tot ce presupune el.

Cel mai greu la gestul de a-mi da demisia nu a fost renuntarea la un venit sigur si o viata previzibila ci explicatiile pe care trebuie sa le dai apropiatiilor, in principal familiei. Cum sa le explici ca renunti la un salariu lunar pe care majoritatea dintre ei il castiga intr-un an pentru o viata nesigura de “patron”. Sa le zici ca vrei sa incerci si un alt tip de viata decat ce iti recomanda ei: fa-ti o rata la o casa, insoara-te, fa 2 copii, mergi in vacante in strainatate, ia-ti o masina nemteasca.

Daca iti pasa de parerea familiei, ceea ce mi se pare absolut normal, o sa simti ca ii dezamagesti, ca renunti la sperantele lor pentru tine si o sa te indoiesti de decizia ta. Ti-ai dat demisia, ai inceput noua activitate, lucrurile incep sa se miste insa…indoiala ramane.